Primii creștini aveau la început ca reprezentare Sfântă Biserică, însă pentru teologia ortodoxă, icoana a devenit în timp un simbol nelipsit care atestă realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu Tatăl omul nu l-a văzut, dar după cum știm în Ioan (1:14) cuvântul s-a făcut trup, iar Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfânta Treime, a trăit printre oameni ca Dumnezeu și persoană. Astfel, oamenii au cunoscut „chipul lui Dumnezeu cel nevăzut” prin intermediul Fiului Său.
Prin icoana lui Hristos credincioșii l-au reprezentat artistic pe El, ci nu piatra, lemnul sau pictura, fără a fi idolatrizat sub forma unui chip cioplit. Din dorința de conexiune permanentă cu Dumnezeu, omul a dorit să intre în casa Domnului, cât și Domnul să intre în casa acestuia, astfel că icoanele au devenit porți de comunicare cu Divinitatea. Iar pentru că de-a lungul timpului creștinii au primit astfel de reprezentări sfinte în casele lor și continuă să o facă și astăzi, este important să cunoaștem cum este corect să așezăm icoanele, care este locul potrivit pentru acestea, câte icoane trebuie să existe într-o locuință sau care este principala icoană ocrotitoare de casă.
Pe ce perete trebuie să așezăm icoana?
Icoanele, fiind obiecte de cult, au o ordine bine stabilită prin Erminie. Erminia este o carte ce are rolul de a facilita înțelegerea și interpretarea picturii bisericești, cuprinzând reguli esențiale după care se realizează pictura unui lăcaș de cult sau alte norme aferente. Conform celor stabilite de Sfinții Părinți și Biserică, icoana trebuie să aibă un loc deosebit în locuință. Atât în casă, cât și în biserică, icoanele trebuie așezate pe un perete sau un colț care este orientat spre est. Punem icoana în acest fel pentru că ne rugăm întotdeauna cu fața la răsărit. Răsăritul este sursa luminii, semnul lui Dumnezeu și al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciuni și Răsăritul cel de Sus sau Soarele Dreptății.
Părintele Constantin Coman și-a exprimat gândurile în legătură cu acest subiect, completând așezarea icoanei pe peretele de răsărit cu alte informații importante. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru a nu fi distrași în actul de rugăciune. De asemenea, nu este bine să punem alături de icoană alte decorațiuni care nu au legătură cu aceasta. Astfel, trebuie să rămână un spațiu exclusiv al contactului omului cu Dumnezeu.
Câte icoane trebuie să avem în casă?
Numărul de icoane din casă nu este unul limitat, ci rămâne mai mult o alegere personală. Există familii de creștini care aleg să pună mai multe icoane pe un perete orientat spre răsărit, făcând chiar un mic altar dedicat rugăciunii. Preoții recomandă să existe în fiecare încăpere a casei măcar o icoană, fie că este dormitor, cameră de lucru sau bucătărie. Totodată, putem adăuga, pe lângă cele din casă, și mici icoane la birou sau în mașină. Câteva exemple de icoane pe care le poți expune sunt icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului și a Sfântului al cărui nume îl purtăm.
Icoana este o reprezentare a Domnului care este considerată un ajutor ce ne veghează atunci când o avem alături. Totuși, nu există o normă atunci când vine vorba de numărul sau tipologia acestora. Fie că alegem una sau mai multe icoane, importante sunt rugăciunea zilnică și credința în Dumnezeu.
Care este icoana ocrotitoare a casei?
Icoana socotită a fi ocrotitoarea locuințelor este cea a Maicii Domnului. Aceasta este văzută ca protectoarea, ocrotitoarea și binecuvântarea casei și a familiei, aducând iubire, armonie, înțelegere, împăcare și protecție. Este recomandat ca aceasta să fie ținută într-un loc prielnic pentru a putea primi lumină de la soare. Dacă nu există această posibilitate în cadrul casei, preoții și Sfânta Biserică sfătuiesc să aprindem o lumină, o lumânare sau o candelă în apropiere.
Așadar, icoanele pot să existe în fiecare camera din casă, pe peretele ce duce spre răsărit, dar în manieră specială, icoana Maicii Domnului trebuie să stea în cea mai luminoasă încăpere sau în dormitorul copiilor, orientată spre răsărit și spre fereastră. Iar credinciosul, în actul rugăciunii, este recomandat să stea cu fața spre icoană și răsărit, cu o lumină aprinsă, chiar dacă momentul este în timpul dimineții.
