Sfântul Andrei: tradiții și obiceiuri de Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul României

Sfântul Andrei, numit și „Cel dintâi chemat”, a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propăvăduirea Evangheliei. Acesta s-a născut la Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului. Sfânta Scriptură amintește că Andrei a fost fratele lui Simon Petru, ambii fiind fiii lui Iona, un pescar sărac din Galillea.

Cine a fost Sfântul Andrei – Viața Sfântului Andrei

Sfântul Andrei a fost primul ucenic al lui Ioan Botezătorul. Apoi, în timp ce se afla la un râu alături de fratele Simon Petru, a fost observat de Iisus Hristos și Acesta le-a cerut să Îl urmeze. 

Andrei s-a numărat printre Apostolii care L-au însoțit pe Mântuitorul Iisus Hristos pe drumurile din Israel, Țara Sfântă. El a asistat la mai multe minuni, dar a și văzut Patimile Domnului, vărsând multe lacrimi la moartea Mântuitorului. Totuși, Andrei a rămas mereu credincios, iar Iisus i s-a arătat Lui și altor Apostoli în ziua Învierii. 

După ce s-a Pogorât Sfântul Duh, toți apostolii au primit prin tragere la sorți teritoriile în care urmau să predice. Prin urmare, Sfântul Andrei a predicat în Sciția și Asia Mică.

Momentul martirizării Sfântului Apostol Andrei a avut loc la Patras, în Grecia. Nu se cunoaște exact anul în care acesta a murit, dar se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96). Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de „X”. Astăzi, acea cruce este cunoscută drept „Crucea Sfântului Andrei”.

Moaștele Sfântului Andrei au fost mutate în anul 357 de la Patras la Constantinopol de către Sfântul Artemie, la porunca Împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Moaștele Sfântului Andrei erau așezate lângă ale Sfântului Luca Evanghelistul și Sfântului Timotei, în biserica Sfinților Apostoli.

Sfântul Andrei: sărbătoare 30 noiembrie

Sfântul Apostol Andrei, denumit și Ocrotitorul României, este sărbătorit pe 30 noiembrie. Moaștele lui au fost aduse pentru prima dată în România în anul 1996 la Iași, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, dar și în anul 2011, pe 24 octombrie, de hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștenilor. Apoi, au ajuns la Sibiu și Alba Iulia.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat hotărârea în anul 1995 ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc și să fie trecută cu cruce roșie. În 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat drept Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu s-a decis și ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să devină sărbătoare bisericească națională.

În 2018 s-a sărbătorit pentru prima dată și hramul Catedralei Naționale care este închinată Sfântului Apostol Andrei. Mai bine de 700.000 de români care poartă numele de Andrei, Andreea și derivate ale acestora sărbătoresc ziua de nume pe 30 noiembrie.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei

Ziua Sfântului Andrei mai este numită și „Ziua Lupului” sau „Gadinetul șchiop”. Astfel, se crede că în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul și nimic nu scapă înaintea lui. Astfel, de Sfântul Andrei oamenii din zona rurală nu lucrează pentru ca lupii să nu apară să le mănânce vitele. 

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se face pomană și nu se dă nimic cu împrumut. Se spune că dacă proprietarii caselor nu muncesc, atunci lupul nu se poate apropia. 

De asemenea, se mai spune că toate animalele din acea noapte încep să vorbească, iar cine le ascultă riscă să moară. 

Superstiții Sfântul Andrei

Credințele pornite din mitologia meleagurilor românești au născut și anumite superstiții pentru ziua de 30 noiembrie, atunci când se sărbătorește Sfântul Andrei. Astfel, românii aleg să se ferească de strigoii care vin pe pământ punând usturoi la geamuri, uși și toate locurile unde ar putea intra spiritele rele în casă.

Nu doar locuințele vor fi protejate cu usturoi, ci și grajdurile în care se află animalele. Pentru că strigoii nu vor vâna doar oamenii, ci și animalele acestora și vor provoca pagubă.

Copiii ar fi cei mai vulnerabili în fața strigoilor, iar din acest motiv li se zdrobește usturoi și le este făcută cruce pe încheieturi.

Usturoiul este des folosit pentru protejarea gospodăriei. De ziua Sfântului Andrei este dus la biserică pentru a fi sfințit. Apoi este zdrobit și păstrat în casă, lângă icoana Sfântului Andrei și folosit ca leac pe parcursul unui an calendaristic.

Totodată, pentru a alunga spiritele rele gospodinele obișnuiesc să întoarcă toate farfuriile și cănile din casă cu capul în jos. În cazul animalelor, stăpânii aleg să le pună în mâncare busuioc sfințit și câțiva stropi de agheasmă.

Crucea Sfântului Andrei

Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de „X” care reprezintă un simbol al umilinței, al pătimirii și al martirului în viața creștină.

Tradiția spune că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit în Bitinia și în zone din Marea Neagră, dar a ajuns și în Cherson și Rusia. El a dus cuvântul lui Dumnezeu și în Sciția cea Mare, Sciția Mică (Dobrogea), în Sinopi, în Miotia și Tracia. Sfântul Andrei a murit în Patras, Grecia.

Sfântul Andrei a fost răstignit la Patras, însă a considerat că este nedemn față de Mântuitorul Iisus Hristos să moară în același fel, astfel încât a implorat să i se facă o cruce în formă diferită. De aici s-a ajuns în a fi răstignit pe o cruce în formă de „X”.

FAQ

Q: Ce nume se serbează de Sfântul Andrei?

A: De Sfântul Andrei sunt sărbătorite persoanele care poartă numele de Andrei și Andreea, dar și derivate din acestea – Andruța, Andreas, Adi, Deia, Deea sau Andi.

Q: Ce trebuie să faci de Sfântul Andrei?

A: De ziua Sfântului Andrei se spune că trebuie să îndepărtezi strigoii, iar pentru a face acest lucru va trebui să mănânci usturoi și să îți ungi ferestrele, ușile, clanțele ușilor și alte obiecte din casă. Astfel, spiritele rele nu vor intra în locuință.

Q: Ce se pune sub pernă de Sfântul Andrei?

A: De Sfântul Andrei, fetele ajunse la vârsta căsătoriei își pun sub pernă grâu sau busuioc pentru a-și visa ursitul.

[]