Asemenea tuturor lunilor din an, decembrie are în componența sa o multitudine de sfinți și momente biblice importante, potrivit calendarul orthodox. Totuși, doar o parte a acestor repere creștine este cunoscută de către oameni. Este esențial pentru un creștin să știe sărbătorile fiecărei luni și să le integreze în viața sa de zi cu zi prin rugăciune. Câteva exemple de icoane cu sfinții din această lună sunt Icoana Sfântului Ierarh Nicolae, Icoana Sfinților Mucenici Mina Ermoghen și Eugraf, Icoana Sfântului Spiridon, Icoana Sfântului Prooroc Daniel și Icoana Sfântului Ștefan.
Icoana Sfântul Ierarh Nicolae
Sărbătorit pe 6 decembrie, Sfântul Ierarh Nicoale, Arhiepiscopul de Mira Lichiei, este sfântul care marchează începutul sărbătorilor de iarnă. Conform tradiției și obiceiurilor, în noaptea de 5 spre 6, copiii își curăță ghetele și îl așteaptă să sosească. Cei care au fost cuminți tot anul primesc cadouri, dulciuri și fructe în ghetuțe, în timp ce aceia care au nu fost cuminți primesc de la Moș Nicolae o nuielușă.
Icoana sa este considerată protectoare a copiilor, fiind prevăzută cu o puternică semnificație hristică. Este cel mai mare protector al copiilor, fiind un mare Sfânt cunoscut și prin prisma minunilor făcute pentru familii sărace, oameni bolnavi și marinari. Adesea, în icoanele ce-l portretizează, în partea superioară, de o parte și de alta a chipului său sunt reprezentați stând pe nori Mântuitorul Hristos și Maica Domnului. Mântuitorul ține în mâini Evanghelia, în timp ce Maica Domnului ține în mâini omoforul episcopal. Sunt două motive istoric-religioase pentru acest lucru: o trecere marcată a lui Nicolae în poziția de arhiepiscop și eliberarea sa de sub păcate.
Icoana Sfinții Mucenici Mina Ermoghen și Evgraf
Nu atât de cunoscuți de către creștini, Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Eugraf s-au tras din neam de atenieni, fiind inițial păgâni și apoi propovăduitori ai creștinismului și ai Mântuitorului Iisus Hristos. Mina a fost trimis de către împăratul Maximin pentru a curăța creștinismul din cetate. În urma revelațiilor spirituale, s-a prefăcut a fi păgân, răspândind în secret cuvântul lui Hristos. După ce a făcut pace între păgâni și creștini, poruncindu-le să îşi ţină fiecare credinţa sa, acesta a început să-și declare credința și să facă minuni.
În cele din urmă, cei trimiși pentru a-l ucide, Ermoghen și Evgraf, au fost convinși de minunile Domnului făcute prin Mina și s-au lepădat de zeii lor falși pentru a face cinste lui Hristos. Cei trei au răspândit creștinismul în cetate, ca mai apoi să fie prinși și executați de împărat.
Icoana îi arată pe cei trei împreună, cu aureolă de sfinți, toți ținând în mână câte o cruce. Sfântul Mina este cel mai în vârstă dintre ei, primul de la stânga la dreapta, reușind prin darul elocinței și minunile sale să-i aproprie de Dumnezeu pe Ermoghen și Evgraf. Cei trei reprezintă un simbol al abandonului păgânismului și al aproprierii de Dumnezeu.
Icoana Sfântul Spiridon
Sfântul Spiridon s-a născut din părinți simpli, iar încă de copil a dat dovadă de smerenie și bunătate, fiind un veritabil păstor de oi. Viața și-a ghidat-o după credința în Dumnezeu, urmând și citind faptele lui David, Iacob și Avraam. După pierderea soției sale, se dedică cu totul slujirii lui Dumnezeu prin fapte bune și dăruirea averii către săraci.
Spiridon câștigă încrederea lui Dumnezeu, iar atunci începe să facă minuni, să vindece bolnavi, să aducă ploaie recoltelor și să alunge duhuri necurate cu puterea cuvântului. Pentru minunile sale a fost ales episcop al cetății Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăția marelui Constantin și a fiului său Constantie.
Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, icoana îl prezintă pe Sfântul Spiridon ca un bătrân cu o barbă lungă despicată în două părți. Este îmbrăcat în felon, nu în sacos, peste care are omoforul, precum Sfântul Ierarh Nicolae. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie și cu dreapta binecuvântează, în timp ce în alte interpretări ține în mâna dreaptă o cărămidă, ce amintește de minunea de la Sinodul I Ecumenic. Acolo a scos apă și foc dintr-o cărămidă, explicând dogma Sfintei Treimi și cum Întregul e făcut din pământ, apă și foc, precum cărămida.
Icoana Sfântul Prooroc Daniel
Născut din neamul lui Iuda, Sfântul Prooroc Daniel s-a născut cu 460 de ani înaintea lui Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonian Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi pentru înțelepciunea deținută. Sfântul Daniel era un bun cititor de vise, fiind singurul care reușea să deslușească visele împăratului. Pentru că au refuzat să se închine statuii împăratului, tinerii au fost aruncați într-un cuptor în flăcări, iar Daniel în groapa cu lei. Toți supraviețuiesc miraculos.
Daniel va fi aruncat de mai multe ori și va supraviețui de fiecare dată. Daniel și cei trei tineri au murit abia în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflăm că la Învierea lui Hristos, au înviat și aceștia și s-au arătat multora.
În majoritatea interpretărilor, Sfântul Daniel este prezentat ori cu un lung pergament în mână, sugerând darul său divin de interpretare a viselor și de proorocire, ori ieșind teafăr din groapa cu lei. În partea superioară a icoanei, unde Sfântul Prooroc Daniel iese din groapă, să află și trei îngeri ce veghează asupra acestuia.
Icoana Sfântul Ștefan
Conform Noului Testament, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați plini de Duh Sfânt și de înțelepciune aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi, venind din Ierusalim. Este recunoscut ca fiind primul mucenic și martir creștin care a fost condamnat de către autoritățile iudaice. Datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a devenit diacon și mai apoi arhidiacon.
Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Hristos, urmându-l oriunde și asistând la faptele sale dumnezeiești. Acesta a atras rapid, prin prelegerile despre cuvântul lui Hristos, invidia fariseilor și a fost condamnat de același Cain care l-a osândit pe Mântuitor. Sfântul Ștefan moare ucis de pietre, mărturisind credința sa și rostind o rugăciune pentru iertarea celor care l-au osândit.
