Icoana Maicii Domnului | Icoane de Argint

Icoana Maicii Domnului este o icoană făcătoare de minuni, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, supranumit Grădina Maicii Domnului. Icoana Maicii Domnului Prodromiţa este cea mai importantă a comunității românești.

Istoria icoanei Maicii Domnului a început în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când ctitorii Nifon și Nectarie au căutat un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi ctitori l-au descoperit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care s-a apucat imediat de lucru. 

Acesta a început să picteze veșmintele și alte părți ale icoanei, iar la final a lăsat Sfintele Fețe (a Maicii Domnului și a Pruncului Iisus). Când urma să le zugrăvească, în mod inexplicabil, fețele Fecioarei Maria și Pruncului Iisus din brațele Ei nu putea fi pictate, iar icoana a rămas nedesăvârșită. Bătrânul a găsit a doua zi icoana Maicii Domnului deja pictată, cu fețele luminoase și pline de har.

Icoanele Maicii Domnului Făcătoare de minuni

Există mai multe tipuri de icoane cu Maica Domnului care sunt Făcătoare de minuni. Acestea sunt păstrate la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos. Icoanele Maicii Domnului sunt cunoscute sub mai multe denumiri.

În total sunt șase icoane: Icoana Maicii Domnului Prodromița (adică Înaintemergătoarea), Icoana Maicii Domnului „Pantanassa” – izbăvitoarea de cancer, Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron, Icoana Maicii Domnului din Kazan, cunoscută ca fiind ocrotitoarea poporului rus, Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare și Icoana Adormirea Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului „Prodomița”

În 2022 se împlinesc 159 de ani de la pictarea icoanei Maicii Domnului – „Prodomița”, care se află în acest moment la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. Istoria ne arată că această icoană făcătoare de minune a fost pictată de bătrânul pictor bisericesc Iordache Nicolau.

O copie a icoanei făcătoare de minune a Maicii Domnului a fost adusă în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, la inițiativa Preafericitului Părinte Daniel. Astfel, această icoană expusă în București este lucrată din argint bogat ornamentat, iar coroanele Maicii Domnului şi Mântuitorului Hristos sunt împodobite cu pietre prețioase. 

Ferecătura din argint a icoanei a fost realizată în Grecia, în anul 2011 şi a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Daniel în data de 24 octombrie 2011, la sfinţirea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa”

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa” este o icoană făcătoare de minuni care izbăvește creștinii de cancer. Este realizată pe lemn, zugrăvită în secolul al XVII-lea. Icoana a fost adusă de către obștea lui Gheron Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti la Mănăstirea Vatoped.

Prima dovadă că această icoană are un har a avut loc în Cipru. Un tânăr a intrat în biserică ca să se închine și, în timp ce se îndrepta către icoană, a observat că fața Maicii Domnului strălucește. O putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Acesta și-a revenit și a mărturisit cu lacrimi părinților că era necredincios, disprețuind poruncile lui Dumnezeu și se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenția miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-și schimbe viața și să devină un bun credincios.

De asemenea, această icoană are puterea de a vindeca mai mulți creștini de cancer. Au fost nenumărate cazuri în care oamenii s-au vindecat de această boală cruntă după ce a fost citit acatistul sau paraclisul Maicii Domnului „Pantanassa”.

Icoane ale Maicii Domnului „Pantanassa” sunt expuse și în mai multe biserici din România: la Biserica Rusă din București, la Mănăstirea Oașa din județul Alba și la Mănăstirea Șinca Nouă din județul Brașov.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” se face pe 18 august și 15 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Portărița”

Icoana Maicii Domnului „Portărița” este o icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu care se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron. Tradiția spune că această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Fecioara Maria este pictată ținându-L pe Iisus Hristos pe brațul stâng și arătând spre El cu mâna dreapta, ca o călăuză spre Dumnezeu. Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.

Povestea acestei icoane începe din perioada împăratului Teofil, timp în care iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit Icoana Maicii Domnului și a lovit-o cu o suliță, iar deodată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită. Acest lucru s-a întâmplat în casa unei văduve. Ea i-a implorat pe soldații imperiali să nu se atingă de icoană până a doua zi, de dimineață. Soldații au plecat iar femeia și fiul ei au luat icoana și au mers la țărm, unde au așezat-o pe apă. În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat, plutind deasupra apei. Sfânta icoană, stând în poziție verticală deasupra apei, a plutit până la Muntele Athos. 

Mai mulți călugări au văzut un stâlp de foc pe mare care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Unul dintre călugări s-a rugat la Maica Domnului ca să dăruiască această icoană mănăstirii lor. Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil zicându-i să meargă pe apă după icoana sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării și a găsit icoana de mari dimensiuni, pe care a așezat-o în biserică.  

În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții. Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest proces s-a repetat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei.

Icoana Maicii Domnului din Kazan

Icoana Maicii Domnului din Kazan este unică pentru că este zugrăvită de o singură mână – dreapta pruncului Hristos care binecuvântează.  Mâinile Maicii Domnului și mâna stângă a Mântuitorului nu sunt vizibile, ci se află sub veșminte. Această icoană făcătoare de minune este recunoscută în Biserica Ortodoxă din Rusia, fiind considerată ocrotitoare a orașului Kazan și a poporului rus.

Icoana a fost adusă în Rusia de la Constantinopol, în secolul al XIII-lea. Primele informații oficiale despre această icoană au apărut după eliberarea orașului Kazan de sub stăpânirea tătară, de către Ivan cel Groaznic, în anul 1552.

Maica Domnului i s-a arătat în vis unei fetițe de zece ani, care se numea Matrona, spunându-i să scoată de sub ruinele unei case arse chipul sfânt, frumos zugrăvit. Matrona a mers la arhiepiscop și i-a povestit visele ei, dar acesta nu a luat-o în serios.

Pe 8 iulie 1579, Matrona a decis să meargă împreună cu mama ei și a dezgropat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de sub cenușa unei case, unde a fost ascunsă de teama tătarilor. Icoana era strălucitoare și frumoasă. Auzind cele petrecute, arhiepiscopul a venit îndată și s-a rugat înaintea icoanei, pocăindu-se pentru necredința lui.

După aceasta, el a luat icoana și a așezat-o în Biserica „Sfântul Nicolae” din Kazan, unde un bărbat care era orb s-a vindecat chiar în acea zi. Icoana Maicii Domnului a fost mutată în Catedrala „Buna Vestire” din Kazan și a stabilit ziua de 8 iulie ca zi de prăznuire a icoanei.

Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare”

Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” este prăznuită pe 27 martie. Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este una dintre icoanele salvate în timpul perioadei iconoclaste și care a ajuns în Muntele Athos. 

Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” i-a aparținut unei femei din Constantinopol, numită Victoria. Ea era soția senatorului Simeon. Victoria cinstea Sfintele Icoane, mai ales pe cele ale Maicii Domnului. În schimb, soțul îl susținea pe împăratul Teofil Iconoclastul (829-842) în combaterea cinstirii Sfintelor Icoane. Împăratul poruncea ca soldaţii să cerceteze casele oamenilor și să ardă icoanele pe care le găseau.

Simeon i-a zis soției sale să-i dea icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” ca să o ardă. Victoria a încercat să salveze icoana Maicii Domnului și a dus-o pe ascuns la malul mării și i-a dat drumul pe apă. Imediat icoana s-a ridicat în picioare și a plutit deasupra valurilor.

După un timp, icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a apărut pe țărmurile Muntelui Athos, în apropiere de Mănăstirea Filoteu, unde a fost primită de un stareț. Maica Domnului însăși i s-a arătat starețului într-o noapte, indicându-i locul unde va găsi icoana ei. După ce au scos icoana din mare și au așezat-o pe țărm, din acel loc a izvorât imediat apă dulce. Acesta izvorăște și în prezent.

Icoana Maicii Domnului „Dulcea Sărutare” îl înfățișează pe Pruncul Hristos care are fața lipită de a Maicii Sale, într-un gest de tandrețe. 

Surse: doxologia.ro, basilica.ro